Vremelinicia este adevarata temelie. Moartea este doar o forma a vremelniciei, este manifestarea ei fata de tot ce este viu. Fata de tot ce nu este viu are alte cicluri, alte eternitati efemere zburda printre clipe si destrama sori si galaxii… Adevarata putere de construi este atunci cand stii este doar o chestiune de cum si cand constructia ta se va destrama.
Totodata puterea asta este sfidarea maxima pe care o omul i-o poate aduce lui Dumnezeu. Insa este atat de obositoare incat si cei mai puternici arhitecti si contructori cad in misticism si nu se mai intorc inapoi nicioadata. Este obositoare si solitara. Oboseala mai poate fi indurata atunci cand nu esti singur. Dublata de singuratate ea devine mistuitoare, iti arde sufletul si iti parjoleste campiile sentimentelor.
Atunci Christos vine si iti ia piatra din spate si merge cu tine alaturi pe drum. Nu mai esti singur si nici nu mai duci tu in spate tot Universul, e umarul Lui care impinge Crucea. Nu este credinta, este instinct de conservare. Abia apoi e credinta.