Eu te căutam
printre pietre,
iar tu te ascundeai
în spatele unei
priviri.
Știu doar
să te caut.
Atât știu.
Nu am învățat
să mă opresc
când te găsesc…
Deși cred
că, dacă m-aș opri,
a doua zi
nu ai mai fi acolo.
Iar ceva îmi spune
că și pe tine
doar căutarea mea
te ține în viață.
Nu,
noi nu suntem făcuți
să ne găsim
până la capăt,
nici să ne oprim,
ci să căutăm.
Și chiar și atunci
când găsim,
trebuie să căutăm
mai departe…
Ascunde-te, deci,
și mai departe de mine,
și mai departe de pietre,
și mai departe
chiar și de
priviri.