Mai știi când mă strigai să vin
Sub cerul nopților de vară
Când eu luptam să nu fiu om
Ca un călugăr de ocară?
Purtam în mine-un jurământ
Tinut pe marginea durerii
Tu mă-nveleai cu pieptul frânt
În taina oarbă a plăcerii
Și-a meritat? Poate că nu.
Dar m-am născut din rugăciune,
Și dacă tot am fost făcut
Să ard —
măcar să-ți fiu tăciune.